Ah,cat mi-a placut filmul asta!Undeva in New Orleans, in secolul 21 inca mai exista niste hippie pentru care tot ce conteaza este muzica, cartile si contemplatia.
Sigur scenariul nu scapa de cliseele dramei americanesti: daca un individ remarcabil prin inteligenta si cultura de care face dovada duce o viata de loser cu siguranta trebuie sa fi fost o tragedie in viata lui si filmul trebuie sa ne arate cum trece peste asta,nu?
Ei bine Bobby(John Travolta) fost celebru profesor universitar traieste alaturi de fostul sau asistent in casa unei cantarete de blues alcoolice deoarece la un moment dat in viata lui un concurs nefericit de imprejurari dusese la: 1) moartea unuia din fiii sai pt ca el neglijase sa se duca sa il ia de la un concurs organizat de scoala (?) si 2) nu ajunsese acolo pt ca sarind in ajutorul asistentului sau prins intr-o incaierare ajunge sa-l bata pe unul din studentii lui.
Iata cum se explica dintr-un foc dublul esec al lui Bobby:in plan familial si profesional.
Noroc ca toata aceasta poveste spusa de un Lawson(Gabriel Macht) inlacrimat, noaptea in fata focului din semineu, nu ocupa in film mai mult decat aici.
In rest avem descrierea vietii de boemi a unor artisti si povestea unei adolescente, Pursy Will(Scarlett Johansson), care ajunge sa se impace cu imaginea mamei ei si isi descopera tatal.
Interesant e faptul ca fara sa fie partizan dar nici critic fata de acest mod de viata, filmul ajunge sa ne arate lucrurile asa cum sant:nu e usor sa ai o mama artista alcoolica si un tata pe care nu il cunosti dar totusi, intr-un mod ciudat, acesti oameni a caror viata pare un haos, ajung sa aiba parte de multe momente frumoase si de prietenii mult mai stranse decat "ceilalti"= burghezii,"oamenii responsabili",etc.
