Love song For Bobby Long

Ah,cat mi-a placut filmul asta!
Undeva in New Orleans, in secolul 21 inca mai exista niste hippie pentru care tot ce conteaza este muzica, cartile si contemplatia.
Sigur scenariul nu scapa de cliseele dramei americanesti: daca un individ remarcabil prin inteligenta si cultura de care face dovada duce o viata de loser cu siguranta trebuie sa fi fost o tragedie in viata lui si filmul trebuie sa ne arate cum trece peste asta,nu?
Ei bine Bobby(John Travolta) fost celebru profesor universitar traieste alaturi de fostul sau asistent in casa unei cantarete de blues alcoolice deoarece la un moment dat in viata lui un concurs nefericit de imprejurari dusese la: 1) moartea unuia din fiii sai pt ca el neglijase sa se duca sa il ia de la un concurs organizat de scoala (?) si 2) nu ajunsese acolo pt ca sarind in ajutorul asistentului sau prins intr-o incaierare ajunge sa-l bata pe unul din studentii lui.
Iata cum se explica dintr-un foc dublul esec al lui Bobby:in plan familial si profesional.
Noroc ca toata aceasta poveste spusa de un Lawson(Gabriel Macht) inlacrimat, noaptea in fata focului din semineu, nu ocupa in film mai mult decat aici.
In rest avem descrierea vietii de boemi a unor artisti si povestea unei adolescente, Pursy Will(Scarlett Johansson), care ajunge sa se impace cu imaginea mamei ei si isi descopera tatal.
Interesant e faptul ca fara sa fie partizan dar nici critic fata de acest mod de viata, filmul ajunge sa ne arate lucrurile asa cum sant:nu e usor sa ai o mama artista alcoolica si un tata pe care nu il cunosti dar totusi, intr-un mod ciudat, acesti oameni a caror viata pare un haos, ajung sa aiba parte de multe momente frumoase si de prietenii mult mai stranse decat "ceilalti"= burghezii,"oamenii responsabili",etc.

SHogun Total War;Medieval Total War,Medieval 2 s.a.m.d

Imi amintesc cat de mult mi-a placut cand am vazut prima oara ruland pe un pc Shogun Total War.
Era in 2000 cred si asta se intampla la un internet cafe din Cotroceni plin de elevi care chiuleau de la TV (tudor Vladimirescu) ca sa joace CS.
Mi-am zis: uite dom'ne in sfarsit un joc de strategie care aduce ceva nou!care nu se inscrie in sirul infinit de clone de age of empires si de starcraft/warcraft.Strategie pe harta tactica,ok asta nu era ceva nou dar lupte in timp real si cu preocupare pt realism!Adica nu doar niste orci,zergi,terrani,arcasi,calareti care se arunca in lupta in mod sinucigas,nuu aici avem moral,clima,avantajul terenului inalt,al adapostirii in padure.Ataca arcasii de la spate cu cavaleria si chiar daca sint de 10 ori mai multi vor sarsi prin a o rupe la fuga.ASTA ERA CEVA NOU!
Am petrecut ceva vreme luptand sa cuceresc regatele Japoniei medievale si sa devin Shogun.
Pe vremea aia jocul era obscur ca si firma producatoare,Creative Assembly.
Dar iata ca traim totusi intr-o lume in care valoarea este recunoscuta (nu?), cu timpul jocul a devenit celebru,s-a vindut,a aparut un addon,un joc nou care transpunea aceeasi formula de succes a imbinarii de strategie pe harta tactica cu lupte in timp real in evul mediu european ,apoi unul plasat in roma antica..
Sincer sa fiu,odata cu Rome Total War si cu introducerea hartii tactice furata (sau cumparata cinstit mai probabil) de la Sid Meiers,mi-a cam disparut apealul pt serie.Aceasta tentativa de a introduce realismul in ceea ce este din capul locului o constructie schematica,o harta tactica ce dumnezeu! m-a enervat la culme si in Civilisation 3.Ce poate fi interesant in a vedea in loc de o iconita ce sta pt o divizie de tancuri,un tanc care invirte din senile si scoate si un uruit.Sau in loc de o divizie de arcasi,un arcas care merge cu pasi mari,se opreste si incepe sa traga cu arcul! Care va sa zica uite, asta trage cu arcul,ce frumos,acuma intelegem si noi.
Dar stai putin ca acolo nu e UN arcas,sint 100! De ce e mai realist sa reprezint 100 de arcasi printr-o animatie lame in loc de o icoana statica,un stegutet,whatever.
Dar in fine,o fi mai dragut asa,na.Treaba lui Sid Meier.Vrea si el sa mai dea culoare unei formule invechite.
Dar in Total War?Ce nevoie avem de asa ceva?Doar avem batalii in tim real cu animatie 3D fantastica!Stim ca dupa ce mutam pionul in alta casuta vom putea sa ne delectam cu batalia propriu-zisa,nu avem nici o placere in a vedea mai intai un mic cavaler in armura care se plimba greoi vreme de 10 secunde pe harta pina ajunge in pozitia fixata.
Ma distra mai mult la Total War-ul vechi harta tactica cu unitatile ca niste pioni pe care le ridicai cu un clik de mouse si cind le mutai dindu-le drumul pe o zona vecina faceau un POP! dragut ca o piesa lovind tabla de lemn a cutiei e sah.
Dar in fine,uite ca a aparut si Medieval 2, Total war este deja un brand consacrat,o fabrica de bani,nu mai scapam usor de el.
Insa ce sa zic de rau,dupa ce l-am instalat plictisit am intrat in meniu privind suspicios, am setat totul la maxim si am mi-am zis:hai sa va vedem ce aveti de oferit de asta data!
Ei bine dupa o batalie deja aveam cu totul alta atitudine.Eram like OMG ce grafica!!!
Oamenii erau oameni nu furnici.Si detaliile,iarba,umbrele! Si camera care plutea maiestuos peste toata harta de la o trupa la alta!Si culmea ca totul se misca perfect pe my not so new machine!
Totusi nu am inca curaj sa intru intr-o batalie mare,cu mii de soldati pe o harta.Pt ca stiu ca nu va mai merga asa de bine si ca voi deveni obsedat de upgrade.Si nu mai vreau sa intru in hora.GATA! Oricum aplicatiile pe care le rulez 90% din timp folosesc nu mai mult de 10% din resursele PC-ului.Si totusi,ce placut sa poti sa joci,atunci cind o faci,la maxxx specs!Hmmm...cat era un AMD din ala nou cu dual core?

Hari Kunzru--transmission:hakeri,filme indiene,etc

Tocmai am terminat de citit "Transmission" de Hari Kunzru.Scriitor englez de origine indiana.A doua lui carte.Un programator indian scrie un virus pt a se razbuna pe compania producatoare de software antivirus pt care lucra si care tocmai il concediase.

Cartea incepe placut ca acel gen de roman care prezinta evolutia unui tinar si maturizarea lui in lumea contemporana a informaticii amestecului intre culturi etc.

Problema e ca tenta ironica prezenta inca de la inceput devine tot mai accentuata pt ca in ultimele capitole sa avem de-a face cu o pura parodie.Tanarul emigrant indian geniu al programarii e singurul personaj bine conturat.In rest,mai intalnim o tanara dintr-o familie bogata care pare sa sufere de plictis si low selfesteem cauzate de viata de copil crescut intr-o familie de multimilionari(desi care e mecanismul prin care aceasta conditie genreaza asemena probleme nu e deloc conturat),un tanar aflat la carma unei firme de marketing care este cel mai nemilos schitat de autor povestea lui putand constitui o foarte buna parodie ca povestire scurta,o actrita indiana,etc.

Lipsa de unitate tematica poate parea ceva interesant,nu stiu,asta e, clasicismul nu mai e la moda.Insa eu cind termin de citit o carte din asta ma simt inselat in asteptari.Inselat fata de increderea pe care i-am dat-o autorului la inceputul lecturii.Fata de implicarea emotionala pe care o simteam la un moment dat in raport cu povestea .
O parodie o citesti detasat.Nu te indentifici.
Scriitorii din ziua de sint toti niste mistocari.Parca nu mai au respect pentru munca lor.
Da sigur, vreo studenta la litere ar putea sa zica mai nene habar n-ai tu ce subtilitati stilistice,ce intercontextualism,bla,bla se ascunde aici.O fi.
Eu insa in acest moment imi imaginez individul trezindu-se intr-o zi hotarat sa termine aceasta carte inceputa deja de prea multa vreme fara sa fi avut idee la vremea aceea cum o sa o incheie.
Gata!ajunge! Am scris deja 350 de pagini,habar n-am incotro sa o mai duc,editorul ma preseaza,hai sa ii tragem o incheiere rapida.

....eu

Ma cheama Dan si sint o persoana foarte activa,dinamica,in cautare de noi aventuri si de noi provocari.Pe bune...Huh?.. Ce? Si de ce ma rog nu m-ati crede?